Sarmalele lui Octavian Stoica

                                 

                     – SARMALE

<Dintre cate sute de neamuri de sarmale stiu, si-s atatea cate bordeie, am sa zic unul: Se toaca de doua ori cu satarul carne de porc impanata cu grasime, mai merge si-un sfarc de muschi de vaca, si se framanta impreuna cu putin orez, cateva cepe tocate, cu piper negru rasnit si cu sare. Varza murata , galbena ca sofranul , se desface in foile ei care se curata de cotoare si de vinele groase si se invelesc sarmalute, mici cat prunele vinete. Sarmalutele se aseaza randuri, randuri intr-o oala de lut, pe asternut de varza tocata si pe felii  subtiri de sunca afumata: deasupra tot varza se pune si tot sunca afumata si se nenoroceste mancarea cu cateva boabe de piper si cu o crenguta de cimbru uscat. Dupa ce au fiert la foc domol in zeama si-n untura se descopera vasul si se da la cuptor ca sa se rumeneasca si sa scada, apoi se lasa sa se raceasca la garliciul pivnitei si s-astepte doua, trei zile,caci abia atunci se patrund si se topesc in gura ca untul moale.

 Langa ele va aburi nesmintit o mamaliga, haiduceasca, vartoasa, tiparita pe ceaun, mestecata pana la ruptul facaletului de unul care nu osteneste lesne,  si va spuma subtire intr-o ulcica un vin rosu gros, adevarat sange al pamantului. >

 

Reclame