Oua rosii- Joia Mare

Joia Mare se mai numeste si Joia Neagra sau Joia Patinilor. Acum praznuim spalarea picioarelor Mantuitorului, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea lui Iisus de catre Iuda. In aceasta zi crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. La noi, in zona Buzaului, fetele fac 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Aceasta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul.
Joia Mare este cunoscuta mai ales, ca ziua in care se inrosesc ouale. Acestea nu trebuie sa lipseasca de pe masa de Paste, simbolul lor fiind strans legat de Patimile lui Iisus. Se spune ca Sfanta Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, avea la ea un cos plin cu oua, pe care l-a lasat chiar langa cruce; ouale s-au inrosit de la sangele care s-a scurs din trupul lui Iisus. Oul, simbolizeaza Invierea, el insusi purtator de viata, devine simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei. Credinta pupulara spune ca atata timp cat vor fi inrosite ouale, raul va fi tinut departe. Se mai spune ca ouale inrosite in Joia Mare se pot pastra tot anul fara sa se strice.
Chiar daca predominanta este culoarea rosie, la vopsirea oualor nu sunt ignorate nici celelalte nuante; astfel ca pe masa de Paste gospodinele aseaza si oua galbene, verzi, mov, albastre sau chiar negre.

Pentru colorarea oualor poti alege din multitudinea  vopselelor din comert, iar daca preferi vopsele naturale, poti incerca sa le vopsesti ca pe vremea bunicilor: cu coji de ceapa, suc de sfecla, suc de morcov, menta, spanac, frunze de nuc, violete…Daca alegi aceste variante trebuie sa stii ca ouale trebuie sa stea in vopseaua respectiva mai mult timp pentru a se prinde bine culoarea. De regula, pentru vopsit se aleg ouale cu coaja alba, mata. Acestea se spala bine cu detergent si apa calda, se lasa sa se usuce apoi se fierb in apa cu sare, timp de 10 minute. Vopseaua se fierbe separat impreuna cu otet. Dupa ce sunt fierte se introduc in vopsea si se tin cateva minute sau cateva ore, daca se folosesc vopsele din plante. Se scot si se sterg cu un servetel imbibat in ulei sau untura pentru a le da un luciu frumos.
Daca vrei sa le dai o nota personala, poti incerca sa imbraci ouale deja vopsite, in hartie creponata umeda, pe care o indepartezi dupa uscarea completa. Poti folosi diverse frunze de plante si sa fierbi ouale infasurate intr-un ciorap. Daca vrei sa le transformi in mici obiecte de arta, aplica incondeierea, un alt mod de infrumusetare al oualor. Acest obicei este mai mult intalnit in Bucovina, dar in ultimii ani s-a raspandit in toata tara, iar motivele ornamentelor variaza de la o zona la alta, incondeierea oualor fiind una dintre cele mai spectaculoase traditii de Paste.
Indiferent de metoda aleasa pentru colorarea si impodobirea oualor, acestea sunt duse apoi la biserica pentru a fi sfintite, iar dupa slujba Invierii, mai intai varstnicii si apoi tinerii le ciocnesc rostind formulele de confirmare a credintei
”Hristos a inviat!”, ”Adevarat a inviat!”

Ouale sfintite sunt daruite rudelor sau celor dragi si se pastreaza in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator. In traditia populara de la noi, oul rosu de Pasti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor. Astfel ca oul rosu este pus in apa impreuna cu monede de argint, iar cu aceasta apa se spala
pe fata in dimineata zilei de Paste.

In ultimii ani, datorita influentelor occidentale, un alt simbol al Pastelui este iepurasul. Acesta ascunde prin gradina sau prin colturile ferite ale casei, diverse cadouri, oua rosii sau de ciocolata, pentru a fi gasite de copii. Iepurasul reprezinta insa simbolul ferilitatii si al naturii care se trezeste la viata odata cu venirea primaverii si nu are nici o legatura cu sarbatoarea de Paste.

Reclame

Camari varstnice

Despre crasma „La Paradis General-vinuri vechi si 9”  

„ Era o casa ca oricare alta, cu peretii galbeni si coscoviti, cu ferestrele nespalate de pe vremea lui Cuza-Voda. Ce se manca insa acolo indreptatea cu prisos numele stabilimentului domnului Solomonica, proprietarul, care isi strunea o sluga cam nevoiasa la minte, fiindca nu izbutise sa invete abecedarul bucatariei mai departe de friptura la gratar numita antricot, de unde si porecla cu care-l mustra jupanul galitian neaos, si blajinii musterii.
 – Ii zic: vorbesti, mai Antricot, zi de la capul listii!
 – Avem gustari:  icri di crap, stiuca, somon. Pastrama, salam, jambon, scrâmbie olandeza, scrâmbie proaspata si scrâmbie  salata cu ceapa. Lacherda, file si macrău. Pi urma avem:  zupa di gaina  si rasol cu usturoi,  bors di pui, bors rusăsc, bors di post, ochiuri la capac,  moldovinesti, oua a la rus. Avem mancări di pesti si mancări di carne:  fritura si salăți, dulșiuri, compot si fructe, cafele si lichior avem.

Dar toate nu incap, asa ca am sa raman la gustari, ca si acelea satura daca-i destula painea calda, si din gustari la una doar: lacherda.

LACHERDA

Se  curata deci pestele de piele, ca la solz nu-i  harnic, se scot si se arunca matele, si se toaca marunt capetele pana se terciuesc. Se aseaza pe-o faianta si se acopera cu ceapa alba, zemoasa si dulce, taiata subtire, iar imprejur se randuiesc masline negre, cu carnea tare. Peste toate se toarna untdelemnul si otetul batute impreun  si se presara stelele verzi ale frunzelor de patrunjel si marar.  Gustarea asta apoi sa o servesti cu un vin vrednic sa o biruie….”