„Incaierari folositoare”

LACRIMILE UNEI LAPTUCI

Fabula „Lacrimile unei laptuci ” este o pilda plina de invataminte, gasita in „Moftul roman„, scrisa in versuri cotonogite, despre verdeturi si foloasele lor. Incepe asa:

Un buchetel de viorele
De la iubita mi-e cadou
Impodobea al meu sacou
Pe cand mancam niste chioftele
La birtul de la Strobel nou.”    

Desarta amagire a florii cu miros, caci, in urma, izbanditoare vor fi tot cele ale trupului de huma, adica laptuca (alaturi de chioftea, nu singura si parasita ca o vaduva oachesa, tanara, intr-un sat fara barbati), chiar daca vaicareala asteia induioseaza, vai:   „Pe mine nimeni nu ma canta / Nici macar poetul Nicu Met!”  

Iat-o, intreaga:

Se aleg cateva laptuci tinere, proaspete de sa le pocneasca frunza cand o rupi in doua, se spala cu apa rece si se presara putin praf de sare. Puse intr-un castron se amesteca cu ceapa verde si cu usturoi la fel, tocat cu foi cu tot, si cu ceva marar. Deasupra se toarna otet slab si undelemn bun. Si-apoi sa te tii:

„Cand buza-ti trupul meu saruta,
Spre-a ma-nghiti cand gura casti
 O, spune-mi, nu simti ca renasti?… ”  

Iara pentru deplina limpezire a starilor „Lacrimile unei laptuci” se incheie dojenitor cu urmarea ca vioreaua-i floare si cam atat:

„Dar pe cand falsa-i poezie
Si farmecu-i contrafacut
Se vestejesc intr-un minut,
Eu sunt fidela ta sotie
Eu te hranesc cu un sarut.”

Versurile au o suta de ani si asta-i meritul lor, dar salata se cade sa fie de anul acesta si sa se afle langa un sold de miel la tava, invelit in coaja de aur, ori langa o placinta de maruntaie, calda.    

 Pasaj extras din cartea „De-ale gurii din batrani” – de Octavian Stoica.

 

Reclame

Mirosul cozonacilor – mirosul copilariei

                  

Am invatat sa pregatesc cozonacul de la mama mea, care stie de la mama ei, care la randul ei tot asa…Obisnuiesc sa-l fac mereu de sarbatori. Acum, nu sustin ca sunt experta si ca-mi iese cozonacul perfect. Il pregatesc insa pentru a simti de fiecare data ca e intr-adevar sarbatoare si pentru a simti mirosul imbietor care se imprastie in casa si pe toata scara blocului innebunind vecinii. Si ce poate fi mai placut decat mirosul acesta dulce, decat bucuria copilului care topaie pe langa tine dorind sa ajute si el, sau decat satisfactia de a gati tu cu manutele tale?

Si…ma apuc de facut cozonacul, straduindu-ma sa-l framant cat mai bine. Copilul care intre timp are treaba: mai cu o stafida, mai cu o bucata de rahat…se uita deodata cu ochii mirati si ma intreaba de ce ma razbun pe coca trantind-o de masa? Si eu raspund: „pentru ca asa iese cozonacul mai pufos si mai bun”….si el intreaba „de ce ?”… si asa ajungem ca in reclama aceea cu „dar nu ai spus tu ca oamenii bogati nu sunt neaparat si mai buni?

Si…peste toate acestea, in preajma atator mirosuri, ma surprind visand cu ochii deschisi la copilarie. Sarbatorile sunt parca singurele momente din an cand se intoarce copilaria. Si o vad pe bunica framantand cozonacii in covata din lemn si mergand apoi cu ei sa-i coaca in cuptorul construit in curte. Si o vad pe mama care dupa ce framanta, face cu mana o cruce in aluatul cel galben-de la ouale de tara, si apoi il coace in cuptorul sobei cu lemne. Ma gandesc cu nostalgie la ele si intr-un fel sunt mandra ca duc traditia mai departe. Si intr-o zi poate o s-o invat si eu pe nora mea sa prepare cozonacul…

Vremurile s-au schimbat insa, astazi lumea nu mai face cozonaci ca altadata…Din lipsa de timp sau din comoditate prefera sa-i cumpere de la supermarket. Dar ce satisfactie mai ai atunci? Si in plus gustul nici nu se compara cu ceea ce poti face tu acasa! 

 

    

Cozonac bicolor


INGREDIENTE:
Aluat: 1 kg faina; 300 g zahar;  4 oua;  400 ml lapte dulce;  50 g drojdie;  100 ml ulei;  50 g unt topit;   1/2 lingurita cu sare; 2-3 linguri cu cacao,  coaja rasa de lamaie si portocala;  esenta de rom si vanilie.
Umplutura: 1 cana cu nuci taiate marunt; 200 g stafide lasate peste noapte la inmuiat in rom;  5-6 bucati cu rahat (de mai multe culori) taiat fasii, zahar tos vanilat.
PREPARARE:
Se freaca drojdia cu o lingura de zahar, se amesteca apoi cu o cana cu lapte caldut  si doua linguri cu faina.  Maiaua astfel pregatita se lasa sa creasca 30 min. Intre timp se topeste zaharul in lapte incalzindu-se putin. Cele 4 albusuri se bat bine cu un praf de sare. Untul se topeste si se lasa sa se raceasca.
Faina se pune intr-un vas si se face o adancitura in mijloc; aici se pun pe rand  maiaua, laptele caldut, cele 4 galbenusuri, esentele, coaja rasa de la citrice si albusurile. Se amesteca bine. Se pun apoi uleiul si untul topit, putin cate putin si framantand foarte bine pana se incorporeaza. Cu cat se framanta mai mult  cu atat cozonacul va iesi mai pufos.  Se lasa sa creasca la loc cald si ferit de curenti de aer pana isi dubleaza volumul. Se rupe un sfert din aluat  si se amesteca bine cu cacao. Se intind doua foi cu cacao. Din restul aluatului alb ramas se intind doua foi groase. Peste fiecare foaie alba se pune cate o foaie cu cacao si apoi nuci, stafide, rahat si se presara zahar vanilat. Se ruleaza foile si se impletesc intre ele sulurile obtinute. Se pune cozonacul  in tava unsa cu alei si tapetata cu hartie de copt. Se unge cu ou pe deasupra si se presara zahar tos. Se lasa putin sa mai creasca si in tava  dupa care se coace in cuptorul deja incins, timp de aprox. 40-45 min.


Sarbatori fericite!